Perseverenta la copii

Copii si perseverentaMulti dintre parinti se intreaba de ce copilul lor nu este perseverent. Doar noi, adultii, stim ca perseverenta este cheia succesului. Si acum serios, ce parinte nu isi doreste un copil ambitios?

Am insa o intrebare: cum invatam un copil ce este perseverenta? Cat de responsabil este parintele daca ii permite copilului sa renunte la majoritatea activitatilor incepute? Am si o veste buna: am pregatit cateva ponturi pentru a explora perseverenta alaturi de copilul tau.

Alege activitatile corect. Asta inseamna din start ca trebuie sa incerce. Si sa testeze. Si cu siguranta sa renunte. Ce s-a intampla daca toti ar fi buni la toate?

Cea mai importanta parte din aceasta batalie reprezinta alegerea activitatilor copilului. Acomodati-va cu dorintele si interesele copilului. Daca ar desena toata ziua, ganditi-va la ore de pictura. Ii place sa bata mingea? Poate fotbalul sau baschetul sunt pentru el! Asculta muzica – un instrument l-ar face fericit. Dar asta inseamna sa accepti copilul asa cum e. Un copil „intelectual” nu o sa fie niciodata multumit la orele de fotbal. La fel cum un mic „muzicant” o sa urasca rugby, cel mai probabil.

Tempereaza asteptarile – parintii care isi doresc un copil perseverent trebuie sa isi seteze asteptarile corect. Si nu spun ca asta ar fi foarte usor. Ne este greu sa admitem ca pustiul nu este bun la karate, cand tatal a fost participat la 2 campionate cand era de varsta lui!. Dar poate este un inotator bun, de ce pierdeti asta din vedere, doar pentru a potoli orgolii de adult?

Factorul cheie – vreau asta pentru copilul meu pentru ca este inzestrat si ii place sau pentru ca mie mi-ar fi placut sa fac asta cand eram mic,dar nu am reusit nici pana acum sa o fac?

Timpul – copilul meu are timpul necesar pentru aceasta activitate? Daca mai are inca 4,5,6 activitati asta inseamna cu siguranta aglomerare. Si oboseala. Si frustrare. Si refuz. Cantareste, analizeaza, stabiliti impreuna. Alege calitatea nu cantitatea.

Dimensiunea provocarii – este dezvoltat fizic si intelectual pentru acest tip de activitate? Asteptarile trebuie sa fie realiste in luarea acestor decizii.

Profesorul/antrenorul – da, este un element cheie. Multi copii renunta la o activitate doar pentru ca nu se creaaza o legatura intre el si profesor. Sau atitudinea antrenorului este sub orice critica.

Dar exista si partea frumoasa – atunci cand relatia copil-antrenor se dezvolta armonios, exemplar, orientata catre mentorat, cu rezultate pozitive si de lunga durata.

Financiar – aici este vorba despre bani, clar. Daca exista finantele disponibile si merita investitia in acel tip de activitate. Fiecare familie isi cunoaste prioritatile, si de ce nu , sa recunoastem, suntem dispusi sa renuntam de la noi pentru ei. Nici asta nu este intotdeauna cea mai buna alegere, dar discutam despre asta cu alta ocazie.

Nu cauta perfectiune

flower-765921_640Aici parintele are rolul decisv. Alegerea cuvintelor, intonatia pot face diferenta. Copilul trebuie sa stie ca nu este obligatoriu ceea ce face, ca este o activitate optionala (cand e cazul; o sa fie situatii cand nu mai sunt optionale). Elementul cheie consta in aprecierea sincera a efortului depus de copil, nu produsul final.

In loc sa ii spui „esti cel mai destept copil” ii poti spune „ai ajuns aici pentru ca ai muncit mult”.  Copii trebuie incurajati ca o sa devina din ce in ce mai buni in urma muncii si efortului depus.

Ce sa faci cand copilul vrea sa renunte.

Mai devreme sau mai tarziu fiecare parinte o sa se afle in aceasta etapa. Da, e mult mai bine si usor sa fim pregatiti.

Nu il lasa sa renunte prea repede. O data ce copilul afla ca poate renunta la orice, oricand, o sa o faca din ce in ce mai mult si mai des. Poate deveni un pattern usor de sesizat.  Inceaca sa amani momentul renuntarii la activitate ( ai platit abonamentul si echipamentul, deci va continua activitatea macar pana se termina abonamentul sau va trebui sa anunte el ca nu va mai participa la activitate – cu siguranta ii va fi oarecum greu sa faca acest lucru).

Cauta solutii. Verifica daca motivele renuntarii sunt adevarate (tratament inadecvat, preferential, efort mult prea ridicat pentru varsta lui, profesor critic, mult prea aspru, violent, lipsa stimularii pozitive). Daca totul este in ordine, asigura-l ca rezultatele nu vor intarzia sa apara. Si distractia la fel.

Cand e ok sa renunti?

In tot acest vartej, un lucru e de retinut: trebuie sa stii sa iti ajuti copilul. Iar daca asta implica renuntare, fa-o. Iata cativa factori care ar trebui sa te puna pe ganduri:

  • Stresul
  • Lipsa bucuriei, vitalitatii
  • Activitate care depaseste competentele copilului
  • Antrenor/profesor problematic (in realitate)
  • A dat tot ce a putut dar nu exista acea scanteie.

Cand exista unul sau mai multi factori deranjanti, stii ca este momentul sa renuntati impreuna. Si asta este o lectie pentru copilul tau. El trebuie sa stie sa renunte la lucrurile toxice, care ii fac rau. Ca adult, o sa iti multumesca pentru aceasta lectie de dezvoltare emotionala. Unele lucruri nu sunt pentru noi. Asta e!

Cand sa iti faci griji

Absolut fiecare copil o sa isi doreasca sau chiar o sa renunte la ceva, orice. Ca parinte, trebuie sa fii atent cand exista acel pattern al renuntarii. Semnele pot fi:

  • Nu vrea sa fac o activitate pe motiv ca nu o sa reusesca niciodata.
  • Se descurajeaza foarte repede cand vine vorba de o activitate ce presupune un minim de efort din partea lui.
  • Are nevoie permanenta de recompense sau incurajari (de genul : ti-am spus eu ca esti cel mai bun, ceilalti nu stiu cat/ca tine, vezi ca esti cel mai frumos, stii ca esti cel mai inteligent copil de pe planeta asta? etc)
  •  Se bazeaza in permanenta pe cineva sa faca activitatea in locul lui.
  • Foarte defensiv si apropape intotdeauna altii sunt de vina pentru greselile lui.
  • Prefera de cele mai multe ori sa renunte decat sa rezolve problema.

Nu e usor sa faci fata intr-o lume care tinde spre perfectiune. Dar stiti ce: imperfect este mai mult decat suficient. In lupta asta spre perfectiune uitam ca avem deja un copil perfect, asa cum este el!

Cum si unde gasiti motivatia? Sunt tare curioasa.

Ana

#rezist

E inutil sa mai spun ce se intampla la ceas de seara in Romania. Multe: dezamagiri, tipete, revolte, violente, ura, sperante.

Mi-e greu sa vad ce se intampla. Imi vine sa ma car din Romania. Imi vine sa stau sa fac diferenta, sa fiu eu cea care inchide becul. Si apoi ma uit la doi pui de om cu ochii de culoarea cerului in miez de vara. Doi omuleti blonzi, cu aspiratii de gunoier si doctor(a). Copiii mei, perfectii mei, inimi din inima mea. Si atunci ma gandesc ce ii asteapta? Nu vreau atata ura, atata violenta,atata nedreptate.

Am obosit. Am obosit sa fac calcule, am obosit sa fac planuri, am obosit sa aud si sa vad atata rautate. Sincer, am obosit…..

Dar, speranta moare ultima!

#rezist

Sunt mama,ma tratez!

Daca m-ar intreba cineva daca sunt fericita acum ca am copii, cu siguranta ca as spune clar si apasat, DA. Chiar si specialistii spun ca a sta prin preajma copiilor e unul din cele mai faine momente din viata.

yoga-1883359_640.pngAdevarul este usor altul. A fi mama unui copil sub trei ani este o provocare placuta dar nu este doar roz, sclipici si relaxare! Au contraire….Uneori este frustrant, enervant, obositor.

Ei, eu nu am doar un copil de trei ani jumate, mai am inca unul de sase. Va dati seama? Daca ai copii cand citesti acest post, da. Daca nu, o sa zici ceva de genul awwwww…..ce fain! Da, e fain, al naibii de fain, dar acum vorbesc de celalta parte a aceste meserii.

De fiecare data cand am intrebat mame cum ar prefera sa se relaxeze, de fiecare data am primit raspunsurile asteptate: citit, TV, film + cina in liniste, plimbare lunga, SPA, ciocolata sau dus fara spectatori de sub un metru. Niciodata un parinte nu mi-a spus ca ar sta cu copii. Pe buna dreptate. Asta nu inseamna ca nu ii iubesc pana la Luna si inapoi. Da,copii sunt sursa inepuizabila de iubire si fericire pura doar ca nu si o sursa de relaxare. 🙂

Sunt o mama fericita dar merit sa fiu si relaxata! Am ajuns destul de greu la aceasta etapa. Am avut mult de munca cu mine, asa sunt eu. Aveam impresia ca daca eu imi satisfac o pofta sau un moment, pierd alte momente alaturi de copii mei sau mai bine spus ma simteam…vinovata. Da, am spus-o! Vinovatia e boala grea.

O prima faza pentru a fi o mama relaxata este sa inveti sa pretuiesti tot ce faci – pentru ei si pentru tine. Pe scurt, fii optimista!

Apoi admite cand iti este greu, cand esti stresata, suparata, nervoasa, agitata. O data ce realizezi si recunosti starea de moment, este mai usor sa treci peste. Dupa multe episoade ratate, intr-o zi nasoala rau de tot, m-am trezit ca spun cu voce tare ” Copile, acum sunt atat de suparata incat nu pot sa te mai ascult. Am nevoie de o pauza de 5 minute”. Ce am fost eu surprinsa, dar copilul s-a oprit din urlat! Am profitate de cele 5 minute, am urlat de 5 ori in perna si apoi ne-am putut reconecta.

Sunt o perosana care tine cu dintii la somnul ei. Da, da! Pretuiesc somnul pentru ca la primul copil nu ne-am prea intalnit. La al doilea copil a fost pregatita: co-sleepingul e de vis!

In fiecare luna, saptamana, zi imi planific bugetul. Oare de ce nu as face la fel si cu timpul meu? Aici mai am de lucrat, dar simt ca mi-am imbunatatit simtitor organizarea timpului. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca aveam timp doar pentru gatit, curatenie, cumparaturi, activitatile copiilor si seara ma gandeam ca as citi ceva dar nu mai puteam de oboseala. Cum zicea cineva ” Nu e important cu cheltui banii, ci timpul!”. Gandeste-te: chiar e nevoie sa faci curat? Daca da, cere ajutor, daca nu petrece timp de calitate alaturi de cei dragi. O sa merite, doar incearca.

Acorda timp relatiei! Asta evident inseamna sa ai o bona, ajutor din partea bunicilor sau sa  astepti pana cand dorm copii. Viata de cuplu este o parte importanta indiferent de cati copii pui seara la culcare. O viata de cuplu sanatoasa intareste legatura, sporeste aventura si romantismul. Am invatat sa ascult mai mult. Doar simpla intrebare cum ti-a fost azi la munca poate sa il relaxeze doar pentru ca ii ofer ocazia sa se „planga”. Un fel de LP, dar el nu stie asta! 🙂

O alta unealta sa ma ajute sa ma relaxez este muzica. Cand prind o melodie buna,dansez. Aiurea si cam ca o mama din ’90, dar e bine si asa. Iar faptul ca fac miscare nu poate fi decat benefic.

Am primit recent o carte de colorat. Pentru mine. E drept ca o impart cu Sof dar am descoperit ca e destul de relaxant sa desenez chiar si pentru 20 de minute.

Listening Partnership este metoda aleasa de mine sa ma „plang”. Este extrem de benefica. LP este unealta propusa de Hand in Hand Parenting, cursuri urmate si subsemnata. Este ca o gura de aer proaspat. Rece, dar proaspat!

Pe aceasta lista as mai pune miscarea, meditatia, yoga, un pahar de vin seara, aromaterapia.

Pentru 2017 mi-am propus sa fac un borcan pentru faptele bune. Am sa pun acolo toate chestiile faine si care ofera recompense sufletului. In 31 decembrie 2017 o sa le citim impreuna si cred ca o sa fie tare fain. Sunt convinsa ca e un proiect care o sa tina pe termen lung.

Ingaduie-ti sa faci doi pasi inapoi si sa te relaxezi, o meriti din plin!

Ana

 

Let’s connect:

Facebook         |        Instagram

I can do it.

I can hold my breath
I can bite my tongue
I can stay awake for days
If that’s what you want
Be your number one
I can fake a smile
I can force a laugh
I can dance and play the part
If that’s what you ask
Give you all I am
I can do it
But I’m only human
And I bleed when I fall down
I’m only human
And I crash and I break down
Your words in my head, knives in my heart
You build me up and then I fall apart
‘Cause I’m only human, yeah
I can turn it on
Be a good machine
I can hold the weight of worlds
If that’s what you need
Be your everything
But I’m only human.