Parenting

Impartitul jucariilor e simplu.

Silhouette, group of happy children playing on meadow, sunset, sCe mare desfatare pentru parinti cand copiii se joaca impreuna. Liniste si pace. Linistea dinaintea furtunii. Si da, confirm si eu, linistea dureaza mai putin. Furtuna vine si parca nu mai pleaca.

Ai mei se joaca impreuna. Apoi se necajesc. Apoi alearga, rad, plang, tipa. Si tot asa pana unul e mai afectat si plange. Si incep turele de imbratisat, pupat, lamurit (asta dureaza al naibii de mult). Reluam. Fain, nu? Si voi treceti prin asta, nu-i asa? Zilnic.

Sa va spun ceva. E bine ca se intampla toate aceste lucruri. Copiii trebuie sa interactioneze, sa ia decizii, sa refuleze, sa se apere.  Ce nu e bine? Interventia parintelui one way or another. Si noi ca parinti am cazut in extrema odioasa „lasa ca tu esti mai mare, el e mic si nu intelege”. Am realizat insa ca nu e ok. Sa nu ma intelegeti gresit. Parintele trebuie sa supravegheze foarte atent, mai ales daca diferenta de varsta este mare. Interventia poate fi facuta in asa fel incat copii sa nu simta asta. In loc sa ii spui copilului ” vrei jucaria Sofiei?” ii poti spune „vad ca vrei sa te apropii de surioara ta”. Ehmmm? Cum suna? Mai linistitor, nu-i asa?

Copii percep joaca altfel decat o percep adultii. Logic. Copii, mai ales cei mici vad totul cu alti ochi, daca pot sa spun asa. Ei nu au notiuni preconcepute despre joaca. Un copil de doi ani se joaca cu alt copil pentru cateva minute, nu mai mult. Dar este suficient pentru varsta lui. Asa este si piciul meu. Se joaca maxim cinci minute cu un copil, apoi vrea sa experimenteze, sa descopere, sa alerge, sa caute. La fel de bine vrea sa faca ceea ce face sora lui mai mare. Se catara, sare, vrea anumite jucarii nepotrivite varstei. Asta nu inseamna ca nu il las sa experimenteze. Ii dau voie sub atenta mea supravegehere. Am mai patit, recunosc, sa imi intorc spatele cateva secunde si sa vad copilul cu gura plina de nisip. Asta este. Nu e un capat de tara. Curatatul copiluilui a durat mai mult.

Parintele trebuie sa fie un supraveghetor impartial. Ambii mei copii au nevoie de mine in aceeasi masura. Nu conteaza ca unul are 5 ani si celalalt 2 ani. Cand noi, parintii incetam sa  judecam, copii o sa invete sa imparta.

Creative people are curious, flexible, persistent and independent...

Joaca are rolul ei. Imi place sa ma joc cu Sofia cu papusile (role play), cu nisipul kinetic, sa citim carti, sa cantam in ruseste (nu stie niciuna limba rusa)sau chiar sa ne uitam la desene sau la animale la TV.

Se apropie 1 Iunie cu pasi repezi. La noi o sa fie simplu: quality time. Fara jucarii noi, fara cheltuieli exagerate, doar timp petrecut impreuna. Si in plus mergem la Libraria Habitus  la un atelier pentru copii si o lansare de carte cu rime..in bucatarie. Cel putin asta ne propune Lucia Muntean. Cred ca o sa fie amuzant. Noi, fetele, o sa fim prezente. Cine mai vine ?

Voie buna si iubire!

Foto si Foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s