Parenting

Viata plina de emotii.

De cand am copii sunt mai emotiva. Plang chiar si la reclame, cand aud un cantec drag sau cand imi vad copiii bolnaviori. Sunt o mama plangacioasa, ce mai…

Cu timpul am realizat ca exprimarea emotiilor, bune sau rele, ajuta. De aceea este bine sa ne incurajam copiii sa-si exprime emotiile. Si copiii au tot felul de emotii. Ne dau si noua, parintilor niste eeeemotii…..

Sa va povestesc.

Viata plina de emotiiIn concediu fiind, Sofia s-a trezit in fata unei piscine mari si atragatoare. Doar ca exista o bariera: ea nu stie sa inoate, inca. Nici cu colacul nu s-a intalnit. Am stat, a discutat, am lasat-o sa aleaga. Primele doua zile a stat doar cu picioarele in apa. A vrut sa ii explic inca o data ce se intampla daca intra in apa cu colacul. Am asigurat-o de tot sprijinul si prezenta tatalui ei, eu stand cu piciul. A fost curioasa de senzatiile oferite de inot, de apa, de starea de plutire. A treia zi dimineata mi-a spus: azi vreau colacul sa inot. A intrat fara frica. Am fost atat de mandri de ea. Si-a depasit frica, a riscat si recompensa nu a intarziat sa apara – nu a mai iesit din piscina.

Sanatatea emotionala a copiilori nostri este importanta. Ii dau dreptate lui Janet Lansbury cand spune ca trebuie sa imbratisam orice reactie a copilului, indiferent cat de rezonabila sau nu, este.Sa nu uitam ca nici noi, adultii nu suntem maestri in controlul emotiilor. Pe langa toate acestea, copiii nu stiu sa controleze maniera in care isi exprima emotia. De aici…potopul.

Cand plange un copil, cel mai la indemana este „nu mai plange”, „lasa ca trece”, „shhhhh”, etc. In exprimarea emotiei putem sa ii aratam ca il intelegem ” cred ca te-a durut cand te-ai julit la manuta”, etc. Asa copilul simte ca esti mai aproape de el.

In cazul unei cazaturi minore este de preferat sa astepti reactia copilului. Majoritatea plang doar pentru ca parintele se duce panicat la el sa il ridice, scuture de praf, dupa caz. Daca plange si vrea sa fie ajutat, bineinteles ca are nevoie de sprijin. In caz contrar, lasa copilul sa se ridice, sa realizeze ce s-a intamplat si sa-si continue joaca.

Incurajarile ne dau bataie de cap. Unii spun ca e bine sa ii spui „bravo”, „felicitari”, „ce destept esti”. Cu cat aceste incurajari sunt mai bogat exprimate cu atat putem sa dezvoltam sentimentul de implinire proprie, sa nu mai vorbesc imbogatirea vocabularului. Ceva de genul ” stiu ca a fost greu, dar ai reusit pana la urma”, „ai incercat, ai tot incercat si i-ai dat de cap. Asta inseamna sa nu renunti/sa nu te dai batut.”, etc.

Copiii nu stiu cum sa-si gestioneze impulsurile. Nu inteleg barierele impuse de adulti. Asta nu inseamna ca sunt copii rai, neascultatori, rasfatati sau ca trebuie sa le dam o lectie. NU. Copilul trebuie sa stie ca parintele este de partea lui si alaturi de el, indiferent de situatie.

Acum ne confruntam cu situatiile „ce este al meu e al meu, ce este al Sofiei este tot al meu”. Si invers, dar mai rar. Piciul are o afinitate pentru tot ce are Sofia: fie ca e o papusa, o lopatica, stampila cu sclipici sau masinuta. Incerc pe cat posibil sa nu aplic regula de aur „da-i lui ca e mai mic”. In schimb incerc pe cat posibil sa le explic ca pot face cu randul. Cateodata merge, cateodata nu.

Este greu sa faci fata tavalugului de emotii ale unui copil. Cu doi e si mai si. Le mai am si pe ale mele, care nu-s putine deloc :)! Dar asta este . Traim si ne bucuram de fiecare zi asa cum este. Ne bucuram ca suntem impreuna, ca suntem sanatosi si a doua zi o luam de la capat.

Fiti ingaduitori dragilor!

Numai bine!

Foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s