Eu, Parenting

Plangi, ai voie.

Foto

„Nu ai cum sa fii un parinte perfect. Fii doar unul real”, zicea Sue Atkins.

In momentul in care am realizat ca sunt un parinte imperfect, in momentul in care am renuntat sa lupt pentru a atinge perfectiunea, lucrurile au inceput sa se indrepte. Am avut si mai am momente in care imi vine sa ma urc pe pereti, sa urlu de oboseala, sa las toate cele, sa ma inchid intr-o camera si sa ma linistesc. Cateodata imi permit acest „lux”. De cele mai multe ori nu. Atunci duc ce a mai mare lupta cu mine. In acele fractiuni de secunda imi zic „musca-te de limba, respira adanc si…ramai calma”. Dupa ce am acumulat ceva experienta imi vine mai usor sa trec penste tantrumuri, crize de plans, stari de agitatie, etc. Sa nu va inchipuiti ca e totul roz si cu sclipici. No way! Doar ca am invatat sa le accept starea din acel moment si sa trecem impreuna peste acel moment. Ca s-a intamplat sa ma apuce dup’aia pe si mine plansu’, e..alta treaba! 🙂

In povestea de azi este vorba de noi, parintii. Statul nu ajuta parintii in treaba asta a lor. Asta e treaba ta, tu ai vrut copil, tu il cresti, tu esti responsabil, e jobul tau. A fi parinte e un job full time. Nu ai pauze, vacante, concedii. Ce usor ar fi fost daca am primi copii cu manual de instructiuni! Dar nu e asa. Copii au nevoie in totalitate de noi, de iubire neconditionata, de blandete, de…CONECTARE. Pentru acea conectare ne luptam si noi, si ei. Pentru parinti e mai greu, sau mai bine zis e o alta batalie.

Am avut momente in care ma gandeam ca:

  • nu stiu daca ceea ce fac e bine
  • nu sunt o mama buna
  • nu am facut tot ceea ce am putut in acel moment
  •  o iau razna
  • celelalte mamici sunt mai…mame decat mine
  • doar eu tip la copilul meu
  • doar eu sunt cea mai stresata si stresanta mama din lume

Ma opresc aici. Sunt sigura ca si voi, ceilalti parinti aveti lista voastra. Ceea ce vreau eu sa spun este ca nu sunteti singuri. Da, si copiii mei tipa, si ai mei intind plastilina pe mocheta cea noua, cer lapte in canuta si apoi plang si tipa ca nu vreau lapte in canuta, se cearta de la jucarii, se trag de par, se imping, vor in acelasi timp aceeasi unica jucarie. Vedeti?

Pentru a putea face fata cu bine acestor batalii trebuie sa fii pregatit: psihic si fizic. Pentru a putea primi tavalugul de emotii trebuie sa te eliberzi tu de aproape tot ceea ce te framanta. Ai nevoie de un prieten, o matusa, o alta mamica, o colega de serviciu, o vecina care sa te asculte un pic. Sa te asculte fara prejudecati, fara sa te judece, doar sa fie acolo, alaturi de tine. Sa iti ofere bratele cand vrei o imbratisare, sa intelegi din zambetul afisat ca totul este ok, ca nu esti singur/a, ca esti un parinte bun, ca iti iubesti copii si ca faci o treaba buna. Sa inteleaga ca trecutul te ajunge din urma, ca e bine sa te descatusezi, ca e bine sa …let go.

Foto

Experienta mi-a aratat cat de deschisa am putut sa fiu cu cei dragi mie in momentul in care m-am…eliberat. Nu era o situatie comfortabila, dar ma simteam …..comfortabil! Nu stiu cum sa explic asta. Ma simteam mai usoara, mai curata din punct de vedere emotional. Va provoc sa incercati sa discutati despre ce vreti voi (ce va framanta, de exemplu) cu cineva dispus sa va asculte fara sa va judece, fara sa comenteze, fara sa isi spuna povestea sau sfatul. Este greu sa gasesti un astfel de ascultator dar merita. Si nu, nu este suficient sa vorbesti tu cu tine, in oglinda! Am incercat si asta. Exista persoane care nu se exteriorizeaza usor. Am intalnit persoane care se emotioneaza cand asculta o anumita melodie, citesc, sau pur si simplu se uita la poze. Atunci pot da frau liber lacrimilor. Lacrimile vindeca.

Plangi, ai voie.

Si nu uita: iubește-i, pune limite unde e cazul și lasa-i să se dezvolte natural.

Ana-care-mai-plange-cateodata

 

Anunțuri

1 thought on “Plangi, ai voie.”

  1. Bine, dar TOTUL este PERFECT. Faptul că am făcut din perfecțiune un ideal imaginar, tine de inconștiența noastră. De fapt ecoluția este reprezentată de stărille perfecțiunii. Pefecțiunea constă prin aceea că ceea ce ESTE, nu poate fi altfel decât ESTE, ținând cont de toate conexiunile, conjuncturile, posibilitățile.Perfecțiunea ca ideal, ca desăvârșire, are finalitate, iar Universul este infinit/etern.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s