Diverse, Eu, Parenting

O dedicatie.

Randurile de mai jos sunt cu dedicatie. O singura persoana beneficiaza de ea. Daca si altii se regasesc, puteti sa o redirectionati. Recomand a se lua cu un pahar cu apa.

Draga Doamna care m-ai facut dusa cu capul,

Chiar daca am trecut pe langa tine nu ai dreptul sa ma etichetezi in asemenea hal. Si mai ales nu ai dreptul sa ma numesti asa cand langa tine sta un pui de om care a inteles, mai bine decat tine, despre ce este vorba.

Duminica. „Gradina logica”, cum zice piciul meu. Alergam, ne distram, radeam cu gura pana la urechi. Copiii se zbenguiau, de distram fara sa derajam pe cineva, sau cel putin asa credeam. Ei uite ca, din fericire pacate, am deranjat pe cineva. O pereche de bunici alaturi de un pusti de vreo 10-12 ani.  Noi ne-am intersectat doar cu privirea. Ea a spus ceva. Eu am auzit. Nepotul lor se uita cu gura cascata la noi. Avea un usor zambet pe fata. Normal, copiii mei erau fugariti de tatal lor. Ai mei radeau zgomotos. In acel moment, ea, bunica, a simti nevoia sa concluzioneze „astia sunt dusi cu capul”. Din pacate, in acel moment, copilului de langa ei i-a pierit si acea farama de zambet.

 Da, recunosc, asa sunt eu, dusa cu capul! Si mai stii ceva, asa este si sotul meu si probabil ca asa o sa fie si copiii nostri. Da, sunt dusa rau cu capul pentru ca sunt alaturi de copiii mei, pentru ca aleg sa ne petrecem timp de calitate impreuna, pentru ca ne distram, pentru ca ne iubim mai mult decat iti poti tu imagina. Probabil mai sunt si altii ca noi. Trebuie doar sa iti intorci capul. Cu siguranta mai erau ca noi pe acolo. I-am vazut eu, cu ochii mei. Pe cuvant de…mama!

Pe mine nu m-a deranjat acea replica, eticheta, sau cum vrei tu sa o numesti. Noroc cu sesiunile de LP. Glumesc. 🙂 In schimb, m-a deranjat ca a taiat un zambet. A taiat, fara sa stie, o emotie, o stare, o speranta, o luminita. Asta da, m-a deranjat. Si fix pentru acest lucru este aceasta dedicatie.

Sunt ferm convinsa ca nu are cum sa citeasca doamna respectiva postarea mea. Dar as vrea sa stie ca:

  • am voie sa alerg, sa zambesc, chiar sa rad cu gura pana la urechi. Va asigur ca atunci cand am sa ma intalnesc cu regina Angliei am sa sa stau serioasa. Pana atunci am sa ma bucur si am sa savurez toate momentele noastre de fericire pura. E asa de fain, ar trebui sa incercati!
  • copiii au nevoie de conectare, de a-si satisface nevoia de control, de a simti ca sunt alaturi de ei. Eu am ales sa le arat acest lucru prin joaca, zambete chiar si cumparandu-le o vata pe bat, intr-o zi de duminica (am scapat de sugar rush ca nu se facea vata pe bat, thank God).
  • e ok sa spui da. Copiii mei au voie si inghetata, sa alerge, sa urle si sa planga, sa tipe si sa iubesca, sa alerge, sa nu imparta jucaria cu nimeni. Au voie sa planga pana se linistesc. Au voie sa se elibereze de tot ce ii afecteaza.
  • nu infrana, taia, lovi in sentimentele copiilor. O punguta de popcorn sau faptul ca l-ai „scos” la gradina zoologica nu compenseaza cu cinspe’ minute in care ati spus glume, ati ras sau ati decorat o tarta. Pe cuvant de …mama.
  • nu cataloga atat de usor oamenii. Punct.
  • stiu ca e greu sa iti arati sentimentele. Asa au fost si mai sunt generatiile trecute. Incearca doar. Da-ti o sansa, pana nu e prea tarziu.

M-as lungi o saptamana, dar ma opresc aici. Mergem in parc sa de facem de cap cu role, motociclete si picioare sucite. 🙂 Hai la joaca, pe noi ne gasiti in parc. O sa ne recunoasteti, suntem aia dusi cu capul…..

Ana

Anunțuri

5 thoughts on “O dedicatie.”

  1. Fiecare va gândi, se va comporta în funcție de…….aici sunt multe variante. Nu trebuie să fii deranjată de aceaste posibilități. Faptul că educația părinților și bunicilor, a școlii și a societății în general…esta ”varză”, nu este o noutate. Dacă CHIAR dorim o transformare, asta va pleca de la cei care înțeleg ceea ce se petrece. Dar nu știu câți dintre părinți pot, chiar înțeleg și sunt dispuși să meargî PÂNĂ LA CAPĂT cu o CREȘTERE firească a copilului?! Aici am mari îndoieli.
    Totuși, nu lua în serios și personal toate vorbele aruncate prin parcuri…Sunt coșuri de gunoi pentru astea și dacă nu sunt, nu înseamnă că trebuie să le duci cu tine.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Calinakimu, multumesc pentru vorbe. Chiar nu am pus la suflet. Am spus clar ce m-a deranjat. Si da, ai dreptate, daca vrei o transformare nu e destul sa ti-o doresti. Trebuie sa faci ceva (constructiv) in acest sens.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s