Eu, Parenting

Ce transmite un copil smiorcait.

Daca ar fi sa fac o lista a ceea ce ma enerveaza, ca parinte, clar asa alege, din prima, smiorcaitul (miorlait, vaicareala, you name it). Toti copii fac asta, sunt absolut sigura! Ce inseamna pentru mine ca parinte aceste vaicareli? Nu insemna altceva decat batai de cap, agitatie, ridicarea tonului, pedepse. Mda, am fost si eu pe acolo.

Smiorcaiala este semnul unei furtuni emotionale. De indata ce incep ai mei (dap, cateodata am „norocul” sa ii inceapa pe amandoi deodata, pfff) ciulesc urechile. Stiu ca daca imi cere, smiorcait, un pahar cu apa, ceva dulce sau jucaria pe care a abandonat-o de 10 minute, nu e altceva decat un semnal de alarma. Ceva de genul „Vreau ceva dulce, dar de fapt vreau atentia ta pentru urmatoarele 30 de minute, vreau sa pot sa plang cat si cum vreau eu.” Chiar daca primeste paharul cu apa, jucaria sau chiar si ceva dulce, acele dorinte ofera cateva momente de pace. Pentru ca mai apoi, dupa scurt timp, de cele mai multe ori, nevoia de eliberare apare.

Cele mai rapide reactii ar fi sa trimit copilul la el in camera, sa planga acolo „pana nu mai poate”  sau clar pedeapsa „daca nu incetezi, nu mai vezi desene pe seara/nu mai vezi telefonul/tableta/nu mai mananci dulce/nu mai mergem in parc”, etc. Suportarea consecintelor sau pedeapsa au puterea de a calma copilul. Dar inauntru furtuna inca nu s-a potolit, e acolo si mocneste. De aceea pedepsele si recompensele nu au efecte pe termen lung. Iar pe termen scurt linistesc doar…parintele.

Foto

Dupa cum spuneam, vaicareala este un semn. Inseamna de cele mai multe ori lipsa de conectare, dorinta de afirmare fara consecinte. Dorinta de „fight”, dorinta de a lupta cu emotiile si sentimentele care vor sa fie exprimate. Un copil deconectat de parinte este ca o bomba cu fitil. Chiar si cel mai insignifiant obiect poate declansa un tavalug imens de emotii. Orice activitate, privire poate declansa starea de vaicareala: de la statul dezbracat (ai mei ar sta dezbracati si pe strada) pana la spalatul pe dinti sau imbracatul in pijama cand astepti musafirii la masa.

Ce fac atunci cand un copil incepe smiorcaiala? Atunci cand sunt pregatita emotional, ii stau alaturi. De asta are nevoie, de RECONECTARE. Doar daca ii ofer acea siguranta, liniste ne putem conecta. Am vazut asta pe propria piele. O data am incercat sa ii fiu alaturi piciul cand eram un pachet de nervi. Credeti ca am realizat ceva? Nimic. Ah, ba da, mai multi nervi si o disperata nevoie de LP. In acele momente de vaicareala nu ma mai astept ca puiul meu sa fie coerent, logic. Atunci el are nevoie de contact vizual si cateva cuvinte care sa il asigure ca nu plec (fii-miu ma intreaba in fiecare dimineata daca mai plec la munca), ca il iubesc neconditionat si ca sunt acolo pentru el, ca il inteleg ca ii este greu.

S-a intamplat sa avem o zi minunata, in care chiar am petrecut timp impreuna si la sfarsitul zile fiica mea sa fie deconectata. Acea senzatie de „vreau sa stai si cu mine” a luat loc in sufletul ei, iar dupa o zi in care i-am satisfacut nevoia partial, s-a intamplat sa ceara mai mult. Cum? Vaicarindu-se…..

Un lucru trebuie inteles. Stiu, insist, dar practice makes perfect! Cand copilul se plange, se vaicareste, smiorcaie sau cum vreti sa o numiti, el nu manipuleaza, nu este  smecher sau misel. Este doar…copil. In haosul din sufletul lui nu este nevoie de un adult iresponsabil care sa puna paie pe foc. Are nevoie de o gura de aer proaspat, de limite impuse corect, de ascultare, blandete si rabdare. Muuuulta rabdare! Intr-o criza de …nici eu nu stiu, am stat langa Sof peste 50 de minute. Este mult, foarte mult, dar rezultatele au fost minunate, conectarea, imbratisarile si zecile de agrafe in parul meu au meritat efortul depus. Apoi am avut ocazia sa imi spun naduful la sedinta de LP. 🙂

Cum ne conectam? 

Conectarea este ceva natural si normal pentru copil. Cele mai bune metode de conectare sunt doze mari de:

  •  ras – joaca (nu prin gadilat)
  • plans (fara pedepse)
  • tantrum (rabdare multe din partea parintelui)

O data stabilita sau restabilita conectarea, am observat ca am putut comunica mult mai bine.  Sof mi-a spus „vreau sa te joci cu mine cu papusile” sau piciul mi-a spus „sunt trist, vreau sa stau la tine in brate, apoi sa mergem afara sa ma dau cu moto”. Totul spus simplu, clar fara zeci de tonalitati, amanari, bajbaieli.

Conectarea prin ras este minunata. Jocul destinde, rasul puternic la fel. Nu este usor sa rezist sa ma joc asa cum vrea copilul, dar asta este cheia succesului. Copilul trebuie sa fie in control, adultul trebuie sa execute.

Daca nu am starea necesara sa ma joc liber, sunt mult mai atenta. Ma feresc sa nu ma loveasca, impun limita verbala si in acelasi timp si fizic (prind mana/piciorul cu care dorea sa loveasca, pe mine sau pe el). Da, copiii au nevoie de limite chiar daca nu sunt de acord cu ele.

Toate aceste metode de conectare necesita timp. Durata depinde doar de cate emotii sunt adunate. Multe emotii insemna mai mult timp necesar acordat copilului.

Ce inseamna toate acestea pentru parinte?

Foto

Pentru mine amestecul de emotii, plansete, vaicareli, lovituri, cuvinte grele ma ating exact acolo unde nu as vrea. Mi-e greu, cateodata chiar foarte greu. Incerc sa ma destind pe masura ce imi ajut copilul. Respir pe nas, pe gura, scutur umerii si mainile. Cel mai usor imi este cand sesizez ce o sa se intample si o iau din timp, sa zic asa. Si cel mai-cel mai usor imi este cand nu am asa mult „bagaj emotional”, adica am avut si eu parte mea de rabufniri la LP. Atunci chiar sunt pregatita si pot face fata. Dupa imblanzirea emotiilor am simt epuizata, da este adevarat. Ma reincarc la LP sau in bratele sotului meu sau facand ceva ce imi place (citit, gatit ceva dulce sau pur si simplu lenevit in pat).

Pentru a putea fi de ajutor copiilor avem nevoie si noi, parintii, de ajutor. Putem sa invatam ce inseamna LP (lucrez la un asemenea proiect) si sa actionam in acest sens, putem povesti cu o prietena/sot/mamica din parc. Avem nevoie sa scapam de bagajul acumulat din copilarie/job/de peste zi. Dintre toate metodele de descatusare recomand Listening Partnership. Pentru restul poate parea doar o sesiune de …. vaicarit.

Sunt curioasa ce faceti voi in privinta smiorcaitului la copii?

Ana

Anunțuri

7 thoughts on “Ce transmite un copil smiorcait.”

    1. Manuela, deja vorbim de tantrum, nu de vaicareala. In acele momente copilul are mare nevoie de tine, dar nu o constientizeaza. Starea ta este importanta, poti sa impui limita bland, cu o voce calma. De exemplu „Nu pot sa te las sa ma lovesti. Cand ma lovesti cu piciorul ma doare.” sau „Eu nu vreau ca tu sa nu ma mai lovesti.”) Asculti (plange, urla, vorbeste urat, tipa) si apoi actionezi. Daca nu vrea sa sa stai langa el, nu stai. Reglezi distanta in functie de cererea copilului, mentionand in permanenta ca esti acolo, ca nu pleci, ca il iubesti . („stau aici, mai departe de tine. Sunt tot aici, nu vreau sa te las singur. Poti sa vii la mine in brate cand vrei tu). Ideea este ca in acele momente cand spun „pleaca de aici/estei cea mai rea mama/lasa-ma”, de fapt este un „mi-ar prinde bine o limita, rabdare sa ma lasi sa urlu si sa stai aici sa te vad”. In aceste momente este esential contactul vizual. Pe scurt, putine cuvinte, mult contact vizual, limita (copilul nu vrea sa/sa-si faca rau, dar asa reactioneaza), ascultare si cateva cuvinte de asigurare. Si timp….tantrumurile necesita timp mai mult decat vaicarelile, de exemplu. Dupa ce s-a linistit poate cere apa sau casca sau te imbratiseaza sau cere sa va jucati. Fa-o! Asta este semnul ca a trecut furtuna. mUlta rabdare iti doresc. Sa stii ca nu esti singura, e greu dar cu fiecare data in care reusesti sa fii acolo, langa copilul tau o sa fie mai bine.

      Apreciază

      1. Merci de raspuns, Ana. Cunosteam teoria si incercam sa o pun in practica, avand totusi ceva dubii. Dar acum, dupa ce am mai auzit-o inca o data de la tine si intr-un mod atat de placut, m-am incarcat cu rabdare, energie si cu gandul: „I can do this” 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s