Eu, Parenting

Am doi copii și am alăptat doar unul

Prima dată când am aflat că o să devin mamă,am plâns vreo trei luni. Apoi mi-am propus că am să fac tot ce pot eu mai bine pentru acest copil dorit și iubit. Mă îmbărbătam cât de bine și fain o să fie. Și așa și este. Acum. Doar că atunci nu toate planurile au mers ca unse, așa cum le aveam eu în mintea mea.

Cu Sof alăptarea nu a mers. Da, nu a mers. Urla ca din gură de șarpe când o atașam la sân, ajutor și sfaturi din maternitate ciuciu, iar cireașa de pe tort a fost faptul ca în același salon cu mine era o mămica, tot la primul copil, care alăpta măi nene, de zici ca făcuse asta toată viața.

Văzând-o atunci, aveam inima frântă. Mă durea tot corpul după o naștere cu peripeții, dar asta era durerea mea cea mai mare. O invidiam, o uram, îmi doream să mă încurajeze. Acasă lupta a fost și mai grea pe care mi-am asumat-o.  Am abandonat-o în lacrimi. Dar asta nu a însemnat că nu am fost la fel de mamă precum acea tânără cu care am împărțit salonul.

Cu Victor am plâns aproape toată sarcina. Aveam frici de ultima dată când am născut, frici de care nu am scăpat. Dar de data asta m-am pregătit. Printre sughițuri și griji, am citit – despre alăptare și fimoză în mod special. Teoretic știam tot ce se întâmplă cu mine pe timpul sarcinii (inclusiv pregnancy brain, chestie haioasă), la naștere (ce Doamne, mai născusem o dată). Dar în ceea ce privește alăptarea aveam un mare NU. Însă de această dată știam în sufletul meu că am făcut tot ce era posibil omenește.

După aproape o naștere în mașină, a sosit el pe lume. Perfect și lacom. Doar că nici de această dată planurile nu se întrevedeau a fi cum le-am făcut. Credeți că le-am abandonat? Nici gând – am dus lupta pierdută cu aproape trei ani în urmă. A durat 24 de ore până când războiul a luat sfârșit. Dar eu și Victor am învins. Boțul de om era lipit de mine. Se hrănea cu ce aveam eu mai de preț: laptele de mamă special pentru el. Cel mai bun, după iubirea noastră și bucuria de a fi alături de noi, sănatos.

1438756425086
Perfecțiune

Călătoria laptelui a durat doi ani frumoși, mămoși, îmbrățișați, plini de iubire. Înțărcarea a venit natural, fără constrângeri sau presiuni.

Dar asta nu a însemnat ca eram mai mamă decât am fost cu Sofia mea. Am fost la fel de mamă în ambele cazuri și acesta este adevărul din inima mea.

Da, laptele matern este aur pentru prunc. Da, susțin cu toată forța alăptarea. Da, e o luptă pentru care merită să lupți.

Nu, laptele de mamă este bun oricând. Nu, nu există lapte de mamă rău, prea slab sau prea gras. Nu, nu te îngrași dacă alăptezi, au contraire. Nu, nu judecați mamele care alăptează în public. Este normal să îi dai de mâncare puiului de om. Nu cred că mai este necesar să explic: îî este foame, mama îi dă să mănânce. Perfect normal, nu vă mai zburliți că nu aveți de ce!

Iată ce fac mamele din Sibiu în această perioadă. Nu ratați întâlnirile de grup!

sustinem alaptarea sibiu

Mai multe detalii găsiți aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s